Atunci când cumperi roșii, brânză, miere, fructe, legume sau produse tradiționale de la piața din oraș, faci mai mult decât o simplă achiziție pentru gospodărie. Banii ajung, într-o proporție importantă, direct la producător sau la comerciantul local și pot continua să circule în aceeași comunitate.
Este unul dintre motivele pentru care piețele locale au un rol economic mai important decât pare la prima vedere.
O cumpărătură de 20, 50 sau 100 de lei nu schimbă singură economia unui oraș. Dar atunci când sute sau mii de oameni fac constant aceeași alegere, efectul cumulat poate deveni relevant pentru producători, mici afaceri, servicii și locurile de muncă din comunitate.
Ce se întâmplă cu banii cheltuiți la piața locală
Diferența principală este legată de circuitul banilor.
Atunci când cumperi direct de la un producător local, o parte mai mare din suma plătită poate ajunge la persoana care a cultivat, crescut sau procesat produsul.
Fermierul folosește apoi veniturile pentru a cumpăra semințe, material săditor, furaje, combustibil, ambalaje, echipamente sau servicii.
Dacă și aceste produse sau servicii sunt cumpărate de la firme din aceeași zonă, banii continuă să circule în economia locală.
Acesta este efectul de multiplicare economică.
USDA explică faptul că impactul economic al sistemelor alimentare locale poate include efecte directe, indirecte și induse: producția și vânzările inițiale, achizițiile de bunuri și servicii de la furnizori și cheltuielile ulterioare realizate din veniturile obținute.
Un kilogram de roșii poate însemna mai mult decât pare
Să luăm un exemplu simplu.
Un client cumpără roșii de 20 de lei de la un producător local.
Producătorul obține venituri pe care le poate utiliza pentru:
- semințe și răsaduri;
- îngrășăminte;
- combustibil;
- ambalaje;
- reparații;
- transport;
- energie;
- servicii contabile;
- echipamente agricole.
O parte dintre acești bani ajunge, la rândul ei, la alte afaceri.
Dacă producătorul cumpără de la un magazin local, apelează la un mecanic din localitate sau plătește un serviciu unei firme din zonă, banii generează activitate economică suplimentară.
Desigur, nu toți cei 20 de lei rămân în comunitate. Unele produse și servicii provin din afara localității, iar o parte din costuri ajung către furnizori externi.
Tocmai de aceea este mai corect să vorbim despre creșterea probabilității ca o parte mai mare din valoarea economică să rămână în comunitate, nu despre păstrarea integrală a banilor.
Producătorul local câștigă un client, nu doar o vânzare
Vânzarea directă are un avantaj important pentru micii producători: relația cu clientul.
Într-un lanț comercial lung, fermierul poate să nu știe cine consumă produsul său.
La piață, situația este diferită.
Clientul poate întreba:
De unde sunt cartofii?
Când au fost culese merele?
Cum sunt făcute brânza sau zacusca?
Ce soi de roșii este?
Acest dialog îi permite producătorului să înțeleagă mai bine ce își doresc cumpărătorii.
Dacă oamenii cer anumite produse, fermierul își poate adapta producția.
Astfel, piața devine nu doar un loc de vânzare, ci și un mecanism prin care oferta locală se adaptează cererii.
Cumpărăturile locale pot susține fermele mici
Fermele de dimensiuni mici au, de multe ori, mai puține posibilități de negociere și acces la marile lanțuri comerciale.
Vânzarea directă către consumator le poate oferi un canal alternativ.
Un studiu dedicat piețelor agricole din România, bazat pe cercetări realizate în 89 de piețe și pe 243 de chestionare, a analizat tocmai motivațiile consumatorilor care cumpără produse agricole prin astfel de canale. Cercetarea a evidențiat importanța valorii economice, a legăturii cu producătorul și a dimensiunii comunitare în comportamentul cumpărătorilor.
Pentru o familie care trăiește din agricultură, diferența dintre a avea clienți constanți și a vinde ocazional poate fi foarte importantă.
Piața locală susține și alte afaceri
Efectul nu se oprește la taraba producătorului.
Un producător care își dezvoltă activitatea poate avea nevoie de:
- transport;
- ambalaje;
- reparații;
- contabilitate;
- servicii bancare;
- publicitate;
- echipamente;
- depozitare;
- procesare;
- fotografie și promovare online.
Asta înseamnă că dezvoltarea unei activități agricole poate genera cerere pentru alte tipuri de afaceri.
Același principiu se aplică și produselor procesate.
O familie care cumpără fructe de la producători locali pentru a produce gem, suc, sirop sau conserve poate crea o legătură economică între mai multe gospodării.
Piața poate păstra valoarea adăugată în regiune
Există o diferență importantă între vânzarea unei materii prime și transformarea acesteia într-un produs finit.
De exemplu, merele pot fi vândute la kilogram.
Dar ele pot fi și transformate în:
- suc;
- cidru, acolo unde legislația și autorizațiile permit;
- gem;
- dulceață;
- produse de patiserie;
- deserturi;
- produse artizanale.
Cu cât mai multe etape de producție, procesare și comercializare sunt realizate local, cu atât mai multe activități economice pot apărea în aceeași zonă.
Comisia Europeană acordă în prezent atenție lanțului agroalimentar, distribuției valorii adăugate și poziției producătorilor în relația cu celelalte verigi ale lanțului.
Cumpărăturile locale pot susține locurile de muncă
Un producător care are vânzări suficiente poate investi în extinderea fermei.
Poate cumpăra utilaje, poate construi un spațiu de depozitare sau poate angaja oameni în perioada recoltării.
Un procesator local poate avea nevoie de personal pentru ambalare.
Un magazin cu produse locale poate angaja un vânzător.
Un restaurant care lucrează cu producători din zonă poate genera cerere pentru ingrediente locale.
Astfel, consumul local poate contribui la menținerea unor activități economice care altfel ar putea dispărea.
Cercetările USDA asupra piețelor de producători au identificat astfel de efecte, inclusiv creșteri ale producției și ale numărului de lucrători la o parte dintre comercianții participanți.
Nu orice produs „local” are automat un impact economic mai mare
Este importantă și această nuanță.
Eticheta „local” nu garantează singură că întregul beneficiu economic rămâne în comunitate.
Un comerciant poate vinde un produs cumpărat din alt județ sau chiar din import.
De aceea, consumatorul interesat să susțină economia locală poate întreba:
Cine a produs marfa?
Unde a fost cultivată?
Unde a fost procesată?
Este producătorul sau doar un comerciant?
Există informații clare despre origine?
Cu cât lanțul este mai transparent, cu atât cumpărătorul poate lua o decizie mai bine informată.
Piața locală înseamnă și relații între oameni
Există însă un beneficiu care nu poate fi măsurat doar în lei.
Piața creează contact direct între producători și consumatori.
Oamenii se cunosc, discută despre produse și află poveștile din spatele alimentelor.
Un producător poate deveni furnizor constant pentru o familie.
Un client poate recomanda un producător unui prieten.
Un mic brand local poate crește prin recomandări.
În timp, se formează o comunitate economică bazată pe încredere.
Acesta este unul dintre motivele pentru care Comisia Europeană discută în prezent despre consolidarea lanțurilor alimentare mai scurte și despre o legătură mai puternică între agricultură, teritoriu și alimentație.
Cum poți cumpăra mai inteligent de la piața locală
Susținerea economiei locale nu înseamnă că trebuie să cumperi absolut totul de la piață.
Poți începe simplu.
1. Cumpără sezonier
Fructele și legumele aflate în sezon sunt, de regulă, mai ușor de găsit de la producători locali.
2. Întreabă despre origine
Nu te sfii să întrebi de unde provine produsul.
3. Caută producători constanți
Dacă ai găsit un producător în care ai încredere, poți reveni la el.
4. Cumpără și produse procesate locale
Brânzeturile, conservele, mierea, sucurile, gemurile și alte produse pot crea valoare adăugată pentru economia locală.
5. Recomandă producătorii buni
O recomandare făcută unui prieten poate aduce un client nou unei mici afaceri.
6. Folosește și restaurantele sau magazinele locale
Economia comunității nu înseamnă doar piața agroalimentară.
Restaurantele, cafenelele, brutăriile, măcelăriile, magazinele și serviciile locale fac parte din același ecosistem economic.
„Efectul de multiplicare” explicat simplu
Imaginează-ți că într-o localitate 1.000 de persoane cheltuiesc fiecare câte 100 de lei pe produse locale într-o lună.
Asta înseamnă 100.000 de lei în vânzări.
Dacă producătorii folosesc o parte din venit pentru achiziții de la firme locale, iar acele firme plătesc la rândul lor salarii și cumpără servicii locale, aceeași sumă poate genera mai multe activități economice succesive.
Nu înseamnă că 100.000 de lei devin automat 150.000 sau 200.000 de lei în fiecare comunitate.
Multiplicatorul diferă în funcție de structura economiei locale și de cât de multe bunuri și servicii sunt cumpărate din afara zonei.
Cercetările economice asupra sistemelor alimentare locale arată însă că aceste efecte indirecte și induse pot fi măsurabile. Într-un studiu de caz din Iowa, fiecare dolar cheltuit la piețele de producători a fost estimat să genereze încă 58 de cenți în vânzări indirecte și induse în economia statului. Rezultatul este specific acelui studiu și nu trebuie extrapolat automat la România, dar ilustrează mecanismul economic.
Concluzie: o alegere mică, repetată de mii de oameni
Cumpărăturile locale nu rezolvă singure problemele economice ale unei comunități.
Dar pot contribui la un ecosistem mai sănătos pentru micii producători și antreprenori.
Atunci când alegi un kilogram de mere de la un fermier local, o pâine de la o brutărie din oraș, brânză de la un producător din regiune sau miere de la un apicultor din apropiere, nu faci doar o achiziție.
Contribui la veniturile unei afaceri.
Iar veniturile unei afaceri pot însemna investiții, salarii, taxe, achiziții de la furnizori și noi locuri de muncă.
De aceea, adevărata putere a pieței locale nu stă într-o singură cumpărătură, ci în repetarea acestei alegeri de către o comunitate întreagă.
Un leu cheltuit local nu rămâne neapărat în totalitate local. Dar, atunci când produsul este cu adevărat local și lanțul de aprovizionare este scurt, există șanse mai mari ca o parte importantă din valoarea economică să circule din nou prin comunitate.
Iar acest lucru poate face diferența dintre o comunitate care doar consumă și una care produce, vinde, investește și se dezvoltă împreună.
