Pe scurt: nu scapi de rozătoare cu o singură otravă sau cu un singur aparat. Scapi de ele cu o combinație de patru lucruri făcute în ordine: îndepărtezi hrana și apa accesibile, blochezi intrările, reduci populația existentă cu capcane și, dacă e nevoie, cu momeli montate în stații închise, apoi monitorizezi constant, ca să nu se întoarcă. Cârtițele sunt altă poveste: nu sunt rozătoare, nu mănâncă momeli cu cereale și se combat cu totul diferit, în principal prin capcane de galerie montate corect.
Articolul de mai jos merge pas cu pas, de la recunoașterea dăunătorului până la calendarul anual al fermei. E lung intenționat, pentru că detaliile (la ce distanță pui capcanele, cât de mică e o gaură prin care intră un șoarece, când sapă cârtița) sunt cele care fac diferența între o metodă care funcționează și una care doar consumă bani.
CINE E CINE: RECUNOAȘTE DĂUNĂTORUL
Prima greșeală frecventă este să tratezi la fel toate problemele. Fiecare dintre ei are alt comportament.
Șoarecele de casă (Mus musculus)
– Corp de 7–10 cm, coadă aproximativ la fel de lungă, greutate de 12–30 g.
– Excremente de 3–6 mm, ca un bob de orez cu vârfuri ascuțite; lasă zeci pe zi.
– Mănâncă puțin (aproximativ 3 g pe zi), dar ciugulește din multe locuri și contaminează cu urină și fecale mult mai mult decât consumă.
– Are nevoie de puțină apă și se descurcă cu umezeala din hrană.
– Se deplasează pe distanțe mici, de câțiva metri, așa că trăiește chiar lângă sursa de hrană și de cuib.
– Se înmulțește foarte repede: gestația durează aproximativ 19–21 de zile, o femelă poate avea mai multe fătări pe an cu câte 5–8 pui, iar puii ajung la maturitate în 6–8 săptămâni. Teoretic, dintr-o singură pereche pot ajunge în câteva luni zeci de indivizi.
– Pătrunde printr-o deschidere de aproximativ 6 mm, cât grosimea unui creion.
Șobolanul cenușiu sau de canal (Rattus norvegicus)
– Corp de 20–25 cm, coada mai scurtă decât corpul, greutate de 250–500 g.
– Excremente de 12–20 mm, în formă de capsulă, cu capete tocite.
– Mănâncă aproximativ 25–30 g pe zi și bea zilnic apă, deci dacă ai o infestare, undeva există și o sursă de apă.
– Sapă galerii lângă fundații, sub platforme betonate, prin grămezi de gunoi. Intrările în galerii au 6–9 cm și marginile netezite de trecere.
– Gestația durează aproximativ 21–23 de zile, iar femela poate avea mai multe fătări pe an, cu 6–12 pui fiecare.
– Poate trece printr-o gaură de aproximativ 2 cm, poate înota și poate sări pe verticală. Roade lemn, plastic, cabluri și materiale moi.
– Este foarte precaut față de obiecte noi (neofobie): poate ocoli câteva zile o capcană sau o stație de momeală nouă.
Șobolanul negru (Rattus rattus)
– Mai zvelt, cu coada mai lungă decât corpul și urechi mari.
– Se cațără foarte bine și cuibărește sus: în podețe, pe grinzi, în podul hambarelor și în stoguri de furaje.
– Mai rar întâlnit în gospodării decât cel cenușiu, dar apare în hambare și silozuri.
Șoarecele de câmp
– În livezi, pepiniere și culturi, șoarecii de câmp rod scoarța pomilor iarna, în zona coletului, sub stratul de zăpadă. Protejezi pomii tineri cu mansoane din plasă metalică fină sau din plastic ridicate la 40–50 cm și ții iarba tăiată scurt în jurul lor.
Cârtița (Talpa europaea)
– Nu este rozătoare. Este un mamifer insectivor, de 11–16 cm, cu blană de catifea, aproape oarbă, cu labe din față late, ca niște lopeți.
– Se hrănește cu râme, larve și insecte din sol. Mănâncă zilnic o cantitate de hrană comparabilă cu propria greutate.
– Este solitară și teritorială. O suprafață bună de pajiște poate adăposti mai multe exemplare, iar teritoriile eliberate se repopulează.
– Are o singură fătare pe an, primăvara, cu 3–4 pui. Puii se împrăștie la începutul verii, motiv pentru care vara pot apărea mușuroaie noi în locuri unde n-au fost.
SEMNELE UNEI INFESTĂRI
Rozătoarele sunt nocturne. Dacă le vezi ziua, de obicei populația e mare. Înainte să vezi animalele, vei găsi urme:
– excremente proaspete (moi, lucioase, închise la culoare) în lungul pereților, lângă hrană, în colțuri;
– urme de rosături pe saci, pe lemn, pe cabluri, pe ambalaje, cu așchii mici și margini proaspete;
– trasee de trecere lângă pereți, cu pete unsuroase lăsate de blană și cu praf sau murdărie bătătorită;
– cuiburi din hârtie, paie, cârpe și izolație măruntite;
– galerii cu intrări netede și fără pânze de păianjen, lângă fundații, sub șoproane și lângă grămezile de gunoi;
– zgomote de alergat și de ros, mai ales noaptea;
– miros de urină, înțepător, în spații închise;
– animale din fermă agitate noaptea, câini sau pisici care stau ore întregi lângă un anumit loc.
Un test simplu: presară un strat subțire de făină sau de talc, lat de 10 cm, pe traseele suspecte, seara. Dimineața citești urmele de labe și de coadă. Repetă câteva seri ca să vezi unde e activitatea cea mai intensă. Rezultatul îți spune unde pui capcanele.
DE CE SE ASEAZĂ LA FERMA TA
Rozătoarele au nevoie de trei lucruri: hrană, apă și adăpost. Ferma le oferă pe toate în cantități mari: cereale, furaje, resturi din ieslea și din troaca animalelor, ouă, pui, grămezi de baloți, gunoi de grajd, grămezi de lemne, aparate vechi, adăposturi calde iarna. Toamna, când vine frigul, populațiile din câmp se mută spre clădiri, așa că infestarea crește din septembrie–octombrie.
Diferența dintre o fermă cu probleme și una fără nu ține de noroc, ci de cât de puțin le oferi din aceste trei lucruri.
DE CE CONTEAZĂ: PAGUBE ȘI BOLI
Rozătoarele produc pierderi în mai multe moduri:
– consumă furaj, dar mai ales îl contaminează cu urină, fecale și păr, iar ce ating nu se mai poate folosi;
– rod izolații, cabluri electrice (cauză de scurtcircuite și incendii), conducte, ambalaje și lemn;
– mănâncă ouă și pui de păsări, pot răni purcei mici;
– transmit boli. Șobolanii sunt purtători frecvenți de leptospiroză (se transmite prin urină, prin răni sau mucoase), salmonelă și alți agenți; în Europa există și hantavirusuri purtate de anumite rozătoare sălbatice;
– pot introduce în fermă paraziți și boli prin transportul dintre grajduri.
Când cureți zone cu excremente sau cuiburi:
– nu mătura uscat și nu folosi aer comprimat, pentru că ridici praf încărcat cu agenți patogeni;
– umezește mai întâi zona cu o soluție dezinfectantă (de exemplu, o parte înălbitor cu zece părți apă, lăsată câteva minute), apoi strânge cu prosoape de hârtie;
– poartă mănuși de unică folosință și mască de protecție respiratorie, iar la final spală mâinile;
– cadavrele de rozătoare se manevrează doar cu mănuși și se elimină conform indicațiilor de pe eticheta produsului folosit și conform reglementărilor locale.
PLANUL ÎN ETAPE
Ordinea contează:
1. Inspecția: afli unde sunt și cum intră.
2. Igiena: elimini hrana și apa accesibile.
3. Reducerea populației: capcane și, dacă e cazul, momeli.
4. Blocarea intrărilor: după ce populația a scăzut.
5. Monitorizarea permanentă.
Blocarea intrărilor vine după reducerea populației, nu înainte. Dacă sigilezi peste tot cât timp rozătoarele sunt încă în interior, le prinzi înăuntru: fie își fac alt drum rozând, fie mor în pereți și lasă un miros greu ani de zile.
ETAPA 1: INSPECȚIA ȘI HARTA FERMEI
Ia o foaie și un creion și desenează planul fermei. Marchează:
– unde ai găsit excremente, rosături, galerii și cuiburi;
– unde se depozitează hrana și cum (saci, silozuri, grămezi);
– sursele de apă (adăpători, țevi cu pierderi, bălți);
– grămezile de gunoi, de lemne, de fier vechi, de baloți;
– găurile din pereți, din podele, de sub uși, din jurul țevilor și al cablurilor, ventilațiile, streșinile.
Verifică la lanternă, seara, cu animalele deja odihnite. Notează dacă activitatea este în interior (probabil șoareci) sau în jurul fundațiilor și în galerii (probabil șobolani). Harta te ajută să pui capcane și momeli exact unde trebuie, nu la întâmplare.
ETAPA 2: IGIENA, ADICĂ ÎI LIPSEȘTI DE HRANĂ ȘI APĂ
Aceasta este etapa cea mai ieftină și cea mai neglijată. Fără ea, orice altă măsură este trecătoare.
Hrana
– Păstrează cerealele și furajele în recipiente metalice sau din plastic gros, cu capac etanș. Sacii se așază pe paleți, la 15–20 cm de sol și la 30–50 cm de perete, ca să poți inspecta în jurul lor și să nu ofere ascunzătoare.
– Mătură zilnic furajul vărsat. O mână de boabe rămasă în colț hrănește câțiva șoareci o zi întreagă.
– Dă animalelor doar cât consumă la o masă. Ridică resturile din troci și din hrănitori seara, mai ales în coteț.
– În coteț, hrănitorile păsărilor se suspendă sau se ridică de la sol; ouăle se strâng zilnic.
– Silozurile și buncărele să fie metalice, bine închise, cu gura de umplere acoperită, iar picioarele silozurilor să aibă gulere (con metalic) care blochează cățăratul.
– Baloții de fân și paie se stivuiesc pe paleți, cu o alee de 60–100 cm între stivă și perete, ca să poți inspecta și să poți pune capcane.
Apa
– Repară scurgerile de la țevi, robinete și adăpători. Șobolanul are nevoie de apă zilnic.
– Nu lăsa bălți permanente lângă adăposturi.
Adăpostul
– Taie iarba și buruienile din jurul clădirilor și fă o fâșie de pietriș sau de beton lată de 30–50 cm în jurul fundațiilor, ca rozătoarele să nu se poată ascunde la baza pereților.
– Ține lemnele la cel puțin 30 cm deasupra solului și la 1 m de perete.
– Îndepărtează fierul vechi, anvelopele, saltelele și alte obiecte în care se pot cuibări.
– Grămada de gunoi de grajd și de compost se așază departe de clădiri, la zeci de metri unde e posibil, iar compostul de bucătărie se ține în containere închise.
– Cadavrele animalelor, resturile de la fătare și de la sacrificare se îndepărtează imediat, conform reglementărilor sanitar-veterinare.
– Fructele și cerealele căzute în livadă și în curte se strâng.
ETAPA 3: REDUCEREA POPULAȚIEI
Capcanele mecanice
Capcanele sunt prima opțiune pentru ferma cu animale, pentru că nu implică substanțe toxice și nu pun în pericol câinii, pisicile, păsările de pradă sau copiii.
Capcane cu arc pentru șoareci
– Folosește multe, nu una-două. Regula practică: în zonele cu activitate, una la fiecare 1–2 m, iar într-un spațiu mic de câțiva zeci de metri pătrați pornești cu cel puțin 10–20.
– Așază-le perpendicular pe perete, cu partea de declanșare spre perete, pe traseele găsite la inspecție, în colțuri și în spatele obiectelor. Șoarecii merg pe lângă pereți.
– Momeala bună este ceva cu miros intens și lipicios: unt de arahide, o bucățică de ciocolată, nucă. Nu pune o cantitate mare, doar cât să o roadă, ca să apese declanșatorul.
– Înainte de armare, lasă capcanele neîncărcate, cu momeală, două-trei zile, apoi le armezi. Așa scazi suspiciunea.
– Poartă mănuși, ca să nu lași miros de om.
– Verifică zilnic, îndepărtează animalele prinse cu mănuși și schimbă momeala.
Capcane pentru șobolani
– Sunt mai mari și mai puternice. Șobolanii fiind neofobi, lasă capcanele neîncărcate și încărcate cu momeală mai multe zile, până când mănâncă fără teamă.
– Amplasează-le pe traseele lor, lângă pereți și în fața galeriilor, în cutii sau tuneluri care le protejează de animalele domestice și de copii și care îi fac pe șobolani să se simtă în siguranță.
– Momeala: bucăți de carne afumată, slănină, nucă, fructe uscate, sau amestec de unt de arahide și fulgi de ovăz.
– Așază capcanele în perechi de-a lungul unui traseu, la 3–5 m unele de altele.
Capcane electrice
– Ucid rapid printr-o descărcare electrică, sunt igienice și reutilizabile, se pot amplasa în spații interioare. Costul inițial este mai mare, dar la infestări repetate se amortizează.
Capcane vii
– Prind animalul viu, dar eliberarea într-un alt loc nu este o soluție: multe animale nu supraviețuiesc, iar altele se întorc. Le folosești doar dacă ești pregătit să le elimini rapid și fără suferință, conform legii.
Capcane cu lipici
– Nu le recomand: provoacă suferință mare, prind și păsări mici, șopârle și alte animale ne țintă, iar în unele țări sunt interzise sau restricționate.
Momelile otrăvitoare (rodenticide)
Se folosesc cel mai des anticoagulante. Funcționează prin blocarea coagulării sângelui, iar animalul moare după câteva zile (de obicei 3–10). Avantajul întârzierii este că rozătoarele nu leagă moartea colegilor de momeală. Riscul este mare, motiv pentru care regulile trebuie respectate strict:
– Folosește doar produse biocide autorizate în România, cu număr de autorizare pe etichetă. Produsele neautorizate sau necunoscute de pe piață sunt periculoase și adesea ilegale.
– Citește și respectă eticheta: substanța activă, doza, distanța dintre stații, durata tratamentului. Unele produse sunt destinate doar utilizatorilor profesioniști.
– Momeala se pune numai în stații de momeală rezistente la manipulare, închise cu cheie sau cu sistem de blocare, fixate de sol sau de perete. Nu împrăștia momeală liberă și nu o lăsa în grămezi.
– Distanța dintre stații: pentru șoareci, la 3–5 m; pentru șobolani, la 10–15 m. Le pui pe traseele de activitate, lângă pereți, la intrările în galerii, dar nu lângă hrana animalelor, ca să nu concureze cu ea.
– Stațiile se controlează la 2–3 zile la început, apoi săptămânal. Notezi ce s-a consumat și completezi. Tratamentul continuă până când consumul încetează, de obicei 2–4 săptămâni pentru șobolani.
– Cadavrele se caută și se strâng zilnic, cu mănuși, pentru că animalele care mănâncă rozătoare otrăvite (pisici, câini, vulpi, bufnițe, șoimi) se pot intoxica secundar.
– Păstrează produsul într-un loc încuiat, în ambalajul original, departe de copii și de animale. Momeala rămasă după tratament se scoate și se elimină conform etichetei.
– Dacă un câine sau o pisică a mâncat momeală sau o rozătoare otrăvită, mergi imediat la medicul veterinar. Pentru anticoagulante există antidot (vitamina K1), dar trebuie administrat rapid și în doza potrivită.
Ce nu funcționează sau nu e sigur
– Rețetele de casă (ipsos cu făină, sticlă pisată, detergent) nu sunt de încredere și provoacă suferință inutilă.
– Pesticidele agricole folosite ca momeală sunt ilegale în acest scop și periculoase pentru animalele fermei și pentru oameni.
– Aparatele cu ultrasunete: cercetările universitare arată că, dacă au vreun efect, acesta dispare în câteva zile sau săptămâni, pe măsură ce rozătoarele se obișnuiesc, iar undele nu trec prin pereți, saci sau obiecte.
– Uleiul de mentă, naftalina, ata înmuiată în diverse substanțe: efect slab sau trecător.
Ajutoare naturale
– Pisicile de fermă țin sub control șoarecii, dar nu elimină o colonie mare de șobolani, care se pot apăra. Câinii mici de vânătoare (de tip terrier) sunt buni vânători. Amândoi pot fi otrăviți secundar dacă ai folosit momeli.
– Bufnița de hambar (Tyto alba) este un aliat valoros: o pereche cu pui poate prinde câteva mii de rozătoare pe an. Poți monta un cuib artificial în interiorul unui hambar sau al unui șopron, la 3–5 m înălțime, cu intrarea spre exterior. Este specie protejată, deci nu se deranjează și nu se capturează.
– Stâlpii de pândă în câmp și cuiburile artificiale pentru vânturel roșu ajută la controlul șoarecilor de câmp. Aceste păsări sunt vulnerabile la otrăvirea secundară, încă un motiv să folosești momeli doar în stații închise.
ETAPA 4: BLOCAREA INTRĂRILOR (PROOFING)
După ce populația a scăzut, închizi toate căile de intrare. Aceasta este măsura care oprește reinfestarea.
– Găurile de sub uși și din pereți trebuie să fie mai mici de 6 mm ca să oprească și șoarecii. Folosește tablă metalică, plasă din oțel zincat cu ochiuri de 6 mm (pentru șoareci) sau cel mult 12 mm (pentru șobolani), beton, mortar. Spuma poliuretanică singură nu ține: rozătoarele o rod. Folosește-o doar în combinație cu plasă sau tablă.
– Lână de oțel sau plasă metalică băgată în găuri mici și acoperită cu mortar.
– Uși cu bandă de cauciuc sau perie la bază și, pe uși de lemn, tablă pe partea de jos, ca să nu poată fi roase.
– Ventilațiile și ferestrele fără geam se acoperă cu plasă metalică.
– Trecerile de țevi și de cabluri prin pereți se sigilează cu tablă și mortar.
– Canalele de scurgere din podea au grătare.
– Fundația: șobolanii sapă pe sub ea. Poți întinde plasă metalică îngropată la 30–50 cm adâncime, cu o margine îndoită spre exterior, în formă de L, pe 30 cm. La construcții noi, se toarnă fundații adânci și pardoseli de beton continue.
– Streșinile și golurile din acoperiș trebuie verificate, pentru că șobolanul negru și șoarecii pot intra pe sus.
Verifică perimetrul o dată pe lună, pentru că rozătoarele pot roade noi intrări.
ETAPA 5: MONITORIZARE
O fermă fără rozătoare la un moment dat nu rămâne așa singură. Fă o rutină:
– o inspecție lunară cu lanterna, pe harta fermei;
– capcane sau stații de monitorizare (fără substanță activă sau cu momeală neotrăvitoare) lăsate permanent în punctele sensibile;
– test cu făină sau talc în locurile unde ai avut probleme;
– notează în caiet data, locul și ce ai găsit. Dacă vinzi lapte, ouă, carne sau produse procesate, probabil ai obligații de evidență a măsurilor de control al dăunătorilor. Verifică la DSVSA județeană ce documente ți se cer.
SITUAȚII SPECIALE
Coteț și păsări
– Șobolanii mănâncă ouă și pui și beau din apa păsărilor. Ridică hrănitorile noaptea, sigilează golurile din podea și din pereți, pune podea de beton sau plasă îngropată.
– Stațiile de momeală trebuie să fie fixate și cu intrări mici, prin care păsările să nu poată ajunge la momeală.
Porcine
– Șobolanii trăiesc adesea sub podelele adăposturilor și în jurul jgheaburilor. Purceii tineri pot fi răniți. Menține curățenia jgheaburilor și sigilarea podelei.
Fânar și șopron cu baloți
– Cea mai bună strategie este stivuirea pe paleți cu alee de inspecție și capcane pe ea. Baloții rupți se elimină repede, fiindcă devin cuib.
Siloz și magazie de cereale
– Verifică periodic, curăță reziduurile de la baza silozurilor și menține deschiderile închise. Cerealele destinate consumului uman sau furajării trebuie să rămână protejate.
Livada și grădina
– Mansoane la pomi, iarbă scurtă, mai multe locuri pentru păsările de pradă. În grădină, capcanele se acoperă cu o cutie sau un tub, ca să nu prindă păsări.
CÂRTIȚE: ALTĂ POVESTE
Cârtița nu mănâncă cereale, deci momelile pentru rozătoare nu au niciun efect asupra ei. Se hrănește cu râme și larve, așa că singurele metode care contează sunt capcanele de galerie, protecțiile fizice și, ocazional, repelente.
Ce pagube face la fermă
– Mușuroaiele strică lamele cositoarei și murdăresc iarba tăiată cu pământ. Dacă se ajunge la silozul de iarbă, pământul crește riscul de dezvoltare a bacteriilor precum Listeria și Clostridium, care strică furajul și pot îmbolnăvi animalele.
– Galeriile prăbușite pot răni caii și vitele.
– Deteriorează rădăcinile și răsadurile, mai ales în grădină și în pepiniere.
Ce beneficii aduce
– Aerează solul și mănâncă larve dăunătoare. Într-o pajiște mare, cu puține pagube, uneori se tolerează. Într-o grădină, într-un teren de fân sau într-un teren de sport, nu.
Cum recunoști ce ai
– Mușuroaiele sunt grămezi de pământ mărunt, de 15–30 cm, ridicate din galeriile adânci.
– Crestele înălțate din iarbă indică galerii superficiale de hrănire.
– Un mușuroi cu pământ proaspăt înseamnă activitate recentă.
Cum stabilești galeria activă
– Cu o sondă (o vergea metalică subțire), găsește galeria la 20–30 cm de un mușuroi proaspăt. Calcă sau deschide o porțiune din ea. Dacă animalul o reface în câteva ore, galeria e activă și acolo se pune capcana.
Capcana de galerie
– Este metoda cu cea mai bună eficiență. Se folosesc capcane tip foarfecă sau tubulare, care se montează în interiorul galeriei active, în perechi, câte una pe fiecare sens.
– Se pun cu mănuși curate, fără miros de om, iar deschiderea se acoperă ca să nu intre lumina. Se verifică zilnic.
– Cele mai bune perioade sunt primăvara și toamna, când solul este umed și cârtițele sunt active. În sol foarte uscat sau înghețat, tehnica funcționează prost.
Repelente și alte metode
– Emulsiile cu ulei de ricin, aplicate pe sol, au rezultate mixte. Se spală cu ploaia și trebuie repetate.
– Țărușii cu vibrații, cu sau fără energie solară, dau rezultate variabile.
– Cartușele cu gaz sau fum împing uneori cârtița spre alt loc, dar nu o elimină.
– Repelentele mută problema la vecin. Nu rezolvă situația pe termen lung.
– Planta euphorbia (laptele câinelui) se vinde uneori ca protecție împotriva cârtițelor. Eficiența nu este dovedită, iar planta este toxică și poate deveni invazivă, așa că nu o recomand.
– Pentru suprafețe mici și valoroase, cum sunt răsadnițele sau pepinierele, poți îngropa o plasă zincată cu ochiuri mici la 50–60 cm adâncime.
Reparații
– Nivelează mușuroaiele înainte de cosit, cu grebla sau cu un tăvălug, ca să protejezi lamele și furajul.
Aspecte legale
– Verifică la agenția locală de mediu dacă în zona ta există restricții privind capturarea, pentru că regulile pot diferi de la o țară la alta și pot fi modificate.
CÂND CHEMI O FIRMĂ DE DERATIZARE
Cheamă o firmă autorizată dacă:
– vezi rozătoare ziua, în număr mare, sau galerii peste tot;
– ai încercat două sau trei săptămâni capcane și igienă și nu vezi scădere;
– ai adăposturi mari sau silozuri cu risc ridicat;
– vinzi produse alimentare și ai nevoie de un program documentat de control al dăunătorilor;
– ai suspiciunea unor rozătoare rezistente la anticoagulante (momeala se consumă, dar populația nu scade).
O firmă bună îți face un plan, folosește stații închise și îți lasă evidența intervențiilor.
GREȘELI FRECVENTE
– Pui momeală fără să fi eliminat hrana. Rozătoarele preferă furajul de pe jos.
– Pui prea puține capcane. Una-două nu ajung; e nevoie de zeci, în funcție de spațiu.
– Nu lași capcanele neîncărcate mai întâi. Șobolanii le ocolesc.
– Sigilezi înainte de a reduce populația.
– Lași momeală liberă la îndemâna animalelor sau a copiilor.
– Nu strângi cadavrele. Cresc riscul de otrăvire secundară.
– Folosești momeli cu cereale împotriva cârtițelor.
– Tratezi o singură dată și nu monitorizezi. Populațiile se refac în câteva luni.
– Folosești capcane cu lipici sau otrăvuri neautorizate.
CALENDARUL ANUAL AL FERMEI
Primăvara: inspecție generală după iarnă, reparații ale intrărilor, nivelarea mușuroaielor și capcane pentru cârtițe pe terenurile de fân; verifică fundațiile.
Vara: curăță vegetația din jurul clădirilor, menține igiena la coteț și hrănitori, controlează stațiile de monitorizare; pe pajiști se pot ivi mușuroaie noi când puii de cârtiță se împrăștie.
Toamna: este momentul cel mai important. Înainte de frig, închide toate intrările, pune capcane și stații în adăposturi, fă curățenie în magazii și silozuri. Acum rozătoarele caută adăpost în clădiri.
Iarna: monitorizează, verifică capcanele și stațiile o dată pe săptămână, protejează pomii tineri de șoarecii de câmp și păstrează hrana în recipiente închise.
Cu un plan făcut în această ordine și cu inspecția lunară trecută în caiet, ferma ajunge să nu mai ofere rozătoarelor nici hrană, nici apă, nici adăpost, iar după câteva luni nu mai ai de luptat cu o infestare, ci doar de ținut sub observație câteva capcane.
