Creșterea oilor presupune mai mult decât hrană, apă și un adăpost bun. Pentru ca o turmă să rămână sănătoasă, fermierul trebuie să acorde atenție și prevenirii bolilor, iar vaccinarea reprezintă una dintre cele mai importante măsuri de prevenție.
O oaie bolnavă poate însemna costuri pentru tratamente, pierderi de animale și probleme în perioada de fătare. În schimb, un program de vaccinare stabilit împreună cu medicul veterinar poate reduce riscul unor boli grave și poate contribui la menținerea unei turme sănătoase.
Vaccinarea înseamnă prevenție, nu tratament
Un vaccin nu este administrat pentru a vindeca o oaie care este deja bolnavă. Rolul lui este de a pregăti sistemul imunitar al animalului să recunoască și să reacționeze mai eficient la anumiți agenți infecțioși.
Acest lucru este important mai ales într-o fermă unde există multe animale. Dacă apare o boală contagioasă, aceasta se poate răspândi rapid în turmă.
De aceea, este mult mai bine să existe un plan de prevenție decât să se aștepte apariția primelor cazuri.
De ce sunt importante vaccinurile la oi?
Unul dintre motivele principale este protejarea animalelor împotriva unor boli care pot evolua rapid și pot provoca pierderi importante.
În funcție de zona în care se află ferma, sistemul de creștere și riscurile existente, medicul veterinar poate recomanda vaccinuri împotriva unor boli precum enterotoxemiile și alte afecțiuni clostridiene, iar în anumite situații și alte vaccinuri, în funcție de riscurile epidemiologice.
Nu există însă o schemă universală care să fie potrivită pentru toate fermele.
Oile gestante au nevoie de o atenție specială
Perioada de gestație este una dintre cele mai importante etape dintr-o fermă de ovine.
Vaccinarea femelelor înainte de fătare poate face parte, atunci când vaccinul respectiv este autorizat și recomandat pentru această utilizare, din strategia de protejare a oilor și a mieilor.
În cazul anumitor vaccinuri, anticorpii produși de oaie pot ajunge prin colostru la miel, oferindu-i acestuia protecție pasivă în primele săptămâni de viață.
Tocmai de aceea, momentul vaccinării trebuie stabilit cu medicul veterinar. Administrarea unui vaccin la întâmplare, fără să se țină cont de starea animalului și de perioada de gestație, nu este o strategie corectă.
Mieii nu trebuie uitați
O turmă sănătoasă începe și cu miei sănătoși.
În funcție de vaccinul utilizat și de recomandarea medicului veterinar, mieii pot avea propriul program de imunizare. Unele vaccinuri necesită rapeluri, adică administrarea unor doze ulterioare pentru menținerea protecției.
Așadar, fermierul trebuie să știe exact:
- ce vaccin a fost administrat;
- cărui animal i-a fost administrat;
- data vaccinării;
- ce doză urmează;
- dacă este necesar un rapel.
Un registru simplu al vaccinărilor poate fi extrem de util într-o fermă.
Vaccinarea nu înlocuiește igiena
Un lucru important de înțeles este că vaccinarea nu rezolvă toate problemele unei ferme.
Oile au nevoie în continuare de:
hrană corespunzătoare, apă curată, adăpost adecvat, igienă, controlul paraziților și supraveghere veterinară.
De asemenea, animalele bolnave sau suspecte trebuie observate și gestionate corespunzător. Introducerea unor animale noi în turmă trebuie făcută cu atenție, deoarece acestea pot reprezenta o sursă de introducere a unor agenți infecțioși.
Vaccinarea este, așadar, o piesă dintr-un sistem mai larg de biosecuritate și management al sănătății animalelor.
Ce se poate întâmpla dacă fermierul ignoră vaccinarea?
Riscul diferă în funcție de bolile prezente sau posibile în zona respectivă, dar consecințele unei boli într-o turmă pot fi serioase.
Pot apărea:
- mortalitate;
- scăderea sporului de creștere la miei;
- probleme reproductive;
- cheltuieli cu tratamentele;
- scăderea producției;
- pierderi economice pentru fermier.
În cazul unor boli cu evoluție rapidă, timpul de reacție poate fi foarte scurt.
Prevenția este unul dintre motivele pentru care vaccinarea este luată în calcul în planul sanitar-veterinar al fermei.
Vaccinarea trebuie făcută după un plan
Un fermier nu ar trebui să cumpere un vaccin și să îl administreze oilor după o schemă găsită pe internet sau recomandată informal de un alt crescător.
Schema de vaccinare trebuie stabilită împreună cu medicul veterinar, ținând cont de vârsta animalelor, starea fiziologică, istoricul fermei, bolile întâlnite în zonă, vaccinurile disponibile și instrucțiunile producătorului.
De asemenea, vaccinurile trebuie păstrate și administrate conform cerințelor produsului. O doză administrată incorect sau un vaccin păstrat în condiții necorespunzătoare poate compromite eficiența programului de imunizare.
O turmă sănătoasă înseamnă și un fermier mai liniștit
Pentru crescătorul de oi, prevenția poate face diferența dintre o turmă care trece fără probleme printr-un sezon și una care se confruntă cu îmbolnăviri și pierderi.
Vaccinarea nu oferă o garanție că oile nu vor avea niciodată probleme de sănătate, însă face parte din măsurile prin care riscul anumitor boli poate fi redus.
Iar într-o fermă, unde zeci sau sute de animale depind de deciziile crescătorului, prevenția este întotdeauna mai ușor de gestionat decât o problemă sanitar-veterinară apărută deja.
Concluzie
Vaccinarea oilor este importantă pentru prevenirea unor boli și pentru protejarea sănătății efectivului, dar programul trebuie adaptat fiecărei ferme.
Cel mai bun punct de plecare pentru un crescător este o discuție cu medicul veterinar, care poate stabili ce boli reprezintă un risc și ce vaccinuri sunt potrivite pentru animalele respective.
Notă: recomandările de vaccinare diferă în funcție de boală, produs și situația epidemiologică. Pentru schema concretă, doze și momentul administrării trebuie urmate prospectul vaccinului și indicația medicului veterinar.
