La sfârșitul verii și începutul toamnei, în multe grădini apare aceeași problemă: roșiile din grădină sunt încă verzi, iar temperaturile încep să scadă. Dacă plantele mai au fructe pe ele, nu înseamnă neapărat că acestea trebuie lăsate să se strice sau că întreaga recoltă este pierdută.

Roșiile verzi pot fi folosite în mai multe moduri. Unele pot fi lăsate să se coacă în interior, altele pot fi transformate în murături, iar roșiile care au ajuns la dimensiunea normală, dar nu au apucat să se înroșească, pot fi folosite pentru diverse preparate de iarnă.

Important este să sortăm roșiile înainte de depozitare. Fructele sănătoase pot fi păstrate pentru coacere, în timp ce cele lovite, crăpate sau care prezintă semne de putrezire trebuie separate.

De ce rămân roșiile verzi?

Există mai multe motive pentru care roșiile nu ajung toate să se coacă înainte de venirea vremii reci.

Unele soiuri au o perioadă mai lungă de maturare, în timp ce altele se coc mai repede. De asemenea, dacă plantele au fost plantate târziu, fructele pot ajunge la maturitate într-o perioadă în care temperaturile nu mai sunt suficient de ridicate.

Spre sfârșitul sezonului, nopțile reci încetinesc procesul de coacere. În aceste condiții, lăsarea roșiilor pe plantă poate să nu mai fie cea mai bună soluție, mai ales dacă există risc de îngheț.

În loc să pierdem fructele, le putem recolta și folosi în avantajul nostru.

Prima variantă: lăsăm roșiile să se coacă în casă

Dacă roșiile sunt sănătoase și au ajuns aproape de maturitate, una dintre cele mai simple soluții este să le culegem și să le lăsăm să se coacă în interior.

Nu toate roșiile verzi se comportă însă la fel.

Cele care au început deja să își schimbe culoarea, devenind ușor gălbui, rozalii sau roșiatice, sunt mai aproape de maturitatea necesară și au șanse mai bune să se coacă după recoltare.

Roșiile complet verzi, recoltate foarte devreme, pot avea nevoie de mai mult timp și pot avea o calitate mai slabă după coacere.

Cum depozităm roșiile pentru coacere

Roșiile se așază într-un loc:

• uscat;
• curat;
• ferit de lumina directă a soarelui;
• bine aerisit;
• fără temperaturi foarte scăzute.

Este recomandat ca fructele să nu fie îngrămădite într-un strat foarte gros.

Le putem pune într-o ladă sau într-o cutie, eventual pe hârtie, astfel încât să nu se atingă excesiv.

Roșiile trebuie verificate periodic.

Dacă una începe să se înmoaie sau să prezinte mucegai, trebuie îndepărtată imediat pentru a nu afecta și celelalte fructe.

Trucul cu banana sau mărul

Un procedeu folosit frecvent în gospodării este păstrarea unei banane sau a unui măr printre roșiile verzi.

Motivul este legat de etilena, un hormon vegetal sub formă de gaz care participă la procesul de maturare a mai multor fructe.

Bananele și merele coapte produc etilenă, iar aceasta poate contribui la accelerarea coacerii roșiilor aflate în interior.

O metodă simplă este să pui câteva roșii într-o cutie de carton împreună cu un măr copt și să verifici periodic starea fructelor.

Nu trebuie însă închisă cutia ermetic.

Nu este nevoie să le punem în frigider

Dacă vrem ca roșiile verzi să continue să se coacă, frigiderul nu este cea mai bună alegere.

Temperaturile foarte scăzute pot afecta procesul normal de maturare și pot influența negativ textura și aroma.

Pentru coacere, este mai potrivit un spațiu interior cu temperatură moderată și relativ constantă.

A doua variantă: murături din roșii verzi

Dacă avem foarte multe roșii verzi și nu vrem să așteptăm coacerea lor, putem face murături.

Roșiile verzi sunt excelente pentru pus la borcan și pot fi combinate cu alte legume.

În funcție de rețetă, se pot folosi:

• roșii verzi;
• castraveți;
• ardei;
• conopidă;
• morcovi;
• usturoi;
• hrean;
• mărar;
• frunze de țelină;
• boabe de muștar;
• piper;
• foi de dafin.

Pentru murături este importantă respectarea unei rețete verificate și a regulilor de igienă și conservare.

Borcanele trebuie să fie curate, iar procesul de conservare trebuie făcut astfel încât să reducă riscul dezvoltării microorganismelor periculoase.

Roșii verzi în saramură

Una dintre variantele tradiționale este conservarea roșiilor verzi în saramură.

Roșiile se spală și se așază în recipiente curate, împreună cu condimentele și aromele dorite.

Saramura trebuie pregătită conform unei rețete sigure, folosind concentrația potrivită de sare.

În timpul fermentației lactice, bacteriile benefice transformă zaharurile din legume și produc acid lactic. Acesta contribuie la gustul acrișor și la conservarea produsului.

Este important ca legumele să rămână scufundate în saramură și să fie ferite de contaminarea de la suprafață.

A treia variantă: dulceață de roșii verzi

Poate părea neobișnuit, însă dulceața de roșii verzi este un preparat cunoscut în bucătăria tradițională.

Roșiile se taie în bucăți sau felii și se fierb împreună cu zahăr.

Pentru aromă se pot adăuga lămâie, vanilie, scorțișoară sau alte ingrediente, în funcție de rețetă.

Rezultatul este o dulceață cu o aromă diferită de cea obținută din fructele clasice.

Roșiile verzi au o textură care le permite să rămână relativ ferme în timpul preparării, ceea ce poate da dulceții o consistență plăcută.

Zacuscă din roșii verzi

O altă soluție pentru gospodarii care au o cantitate mare de roșii verzi este folosirea lor într-un preparat de tip zacuscă.

Roșiile pot fi combinate cu ardei copți, vinete, ceapă și condimente.

Pentru o astfel de rețetă, roșiile verzi pot contribui cu aciditate și prospețime, echilibrând dulceața legumelor coapte.

Preparatul trebuie însă gătit și conservat corespunzător dacă este destinat păstrării peste iarnă.

Roșiile verzi pot fi prăjite

În anumite bucătării, roșiile verzi sunt consumate și ca preparat gătit.

Roșiile se taie felii, se condimentează și pot fi trecute prin făină, pesmet sau mălai înainte de prăjire.

Rezultatul este un preparat cu exterior crocant și interior mai ferm și acrișor.

Este o modalitate simplă de a folosi câteva roșii verzi, mai ales atunci când nu avem suficiente pentru o conservă.

Ce facem cu roșiile foarte mici?

Aici trebuie făcută o diferență.

Dacă roșiile sunt mici pentru că soiul este unul de dimensiuni reduse, ele pot fi folosite normal.

Dacă sunt însă fructe foarte tinere, care nu au ajuns la dimensiunea caracteristică soiului, calitatea poate fi mai slabă.

Pentru murături, fructele mici și ferme pot fi totuși potrivite, cu condiția să fie sănătoase.

Ce roșii NU trebuie păstrate

Nu toate roșiile verzi sunt bune pentru depozitare.

Trebuie eliminate fructele care prezintă:

• mucegai;
• putregai;
• zone foarte moi;
• miros neplăcut;
• deteriorări importante;
• scurgeri de suc;
• infestări cu insecte care au produs deteriorări majore.

Nu este recomandat să păstrăm un fruct doar pentru că „poate își revine”.

Un singur fruct alterat poate afecta și alte roșii din aceeași ladă.

Atenție la consumul de roșii complet verzi

Roșiile verzi conțin tomatină, un glicoalcaloid natural prezent în special în fructele necoapte. Pe măsură ce roșia se maturizează, nivelul acesteia scade.

Din acest motiv, nu este recomandat consumul în cantități foarte mari de roșii complet verzi crude.

Gătirea și prepararea culinară sunt modalități tradiționale de utilizare a acestora, însă roșiile foarte amare sau neobișnuit de verzi nu ar trebui consumate în cantități mari.

Când trebuie să scoatem roșiile din grădină?

Dacă prognoza indică temperaturi foarte scăzute sau risc de îngheț, este bine să verificăm recolta rămasă pe plante.

Înghețul poate distruge țesuturile fructelor și poate compromite calitatea lor.

Înainte de răcirea accentuată a vremii, putem recolta roșiile sănătoase care au ajuns la o dezvoltare suficientă și le putem sorta.

Cele aproape coapte pot fi puse separat, pentru a fi consumate primele.

Cele verzi, dar sănătoase, pot fi păstrate pentru coacere sau pentru prepararea conservelor.

Cum organizăm roșiile culese

Un sistem simplu este să împărțim recolta în trei categorii.

Prima categorie: roșii care au început deja să se coacă. Acestea vor fi consumate primele.

A doua categorie: roșii verzi, dar dezvoltate complet și sănătoase. Acestea pot fi lăsate la maturat în interior.

A treia categorie: roșii foarte verzi sau care nu mai au șanse bune să se coacă. Acestea pot fi folosite pentru murături sau alte preparate, în funcție de rețetă.

În acest fel, nu punem toate fructele în aceeași ladă și putem urmări mai ușor evoluția lor.

Se pot coace toate roșiile verzi?

Nu.

Acesta este un lucru important de reținut.

O roșie care a ajuns suficient de aproape de maturitatea fiziologică poate continua să se coacă după ce este desprinsă de plantă.

În schimb, fructele recoltate foarte devreme pot să nu ajungă niciodată la aceeași calitate ca o roșie coaptă natural pe plantă.

De aceea, dacă observăm că temperaturile scad, este preferabil să recoltăm fructele suficient dezvoltate și sănătoase, nu absolut toate fructele indiferent de stadiul lor.

O ladă de roșii verzi poate deveni provizia pentru iarnă

În loc să privim roșiile verzi ca pe o recoltă pierdută, le putem transforma într-o serie de preparate.

O parte poate fi lăsată la copt pentru consumul din următoarele săptămâni.

O altă parte poate ajunge în borcane, sub formă de murături.

Din alte roșii se pot face preparate gătite, zacuscă sau chiar dulceață.

Astfel, chiar dacă toamna vine înainte ca toate roșiile să se înroșească, munca din grădină nu trebuie să se termine cu pierderea recoltei.

Concluzie

Roșiile verzi rămase la sfârșitul sezonului nu trebuie aruncate automat.

Dacă sunt sănătoase și suficient de dezvoltate, pot fi puse la copt în interior, într-un spațiu uscat și ferit de frig. Un măr sau o banană coaptă poate contribui la accelerarea maturării prin etilena produsă natural.

Cele care nu sunt potrivite pentru coacere pot fi folosite la murături, saramură, dulceață, zacuscă sau diverse preparate gătite.

Cel mai important este să le sortăm atent și să nu păstrăm fructele mucegăite sau putrezite împreună cu cele sănătoase.

Așa că, atunci când vine toamna și în grădină mai vezi încă zeci de roșii verzi, nu te grăbi să le arunci. Cu puțină răbdare sau cu o rețetă bună, recolta verde poate deveni o parte importantă din proviziile pentru iarnă.